nicicând

Era o zi friguroasă de toamnă. Undeva mai spre seară. Cei doi colegi terminaseră școala și așteptau microbuzul care urma să îi ducă acasă.
După aproximativ un sfert de oră sosi si microbuzul. Ruginit și trosnind parcă în grabă în stație.
Rând pe rând călătorii urcară în microbuz. Norocoșii care urcară primii prinseră un loc pe scaune iar restul călătorilor se înghesuiră, în picioare, pe culoarul interior. Cei doi colegii au reușit să prindă un loc în picioare, undeva în spatele microbuzului.
După ce toată lumea se urmă șoferul porni avântat spre oraș.

Casă după casă, sat după sat, microbuzul gonea pe traseul. Cei doi colegi se uitau pe geam și povesteau diverse banalități. Ca în orice altă zi normală.
Deodată unul dintre ei văzu ceva amuzant pe geam.
- Uite mă, o roată se învârte pe mijlocul străzii !
- Da cum se învârte pe lângă noi...
- Bă.. cred că e roata noastră !!!
Și brusc microbuzul se clătină puțin iar apoi se înfipse în șanț.

Aveau dreptate, chiar se învârtise o roată pe drum și chiar era una din roțile microbului cu care mergeau. Asta au descoperit când au coborât din microbuz și au văzut șoferul cum alerga să recupereze roata. După câteva secunde șoferul reveni cu roata strânse rapid cu mână șuruburile desprinse și anunță mândru:
- Gata, toată lumea în mașină, să ajungem odată!
- Nicicând !!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu