gheață

Când se trezi dimineață și se uită pe geam totul era alb. Se pare că ninsese destul de puternic în timpul nopții. Se pregăti de servici.
Fes, pulover pe gât, geacă călduroasă de iarnă, pantaloni impermeabili vătuiți, bocanci înalți și mânuși de fâș. Apoi ieși pe ușă.

Zăpada era neatinsă, se pare ca era prima persoană care străbătea trotuarul în acea dimineață geroasă.
Stratul depus era destul de înalt așa că înainta destul de greu. În acest timp din față se ivi un om cu câine în lesă. Un câine mare și cam agresiv.
Din fericire se pare că era chiar prietenos și bucuros că putea să alerge prin zăpadă.
Ajunse în stația de autobuz și se scutură de zăpadă. Vântul bătea cu putere și autobuzul nu mai venea.
După minute bune de așteptare autobuzul sosi încetișor. Zăpada nu prea era curățată de pe drum așa că mașinile circulau cu greu. Cu toate astea ajunse cu bine la destinație.
Coborî din autobuz și o porni spre locul de muncă. Cum încă era foarte dimineață, nu curățase nimeni zăpada încă. Nici măcar o potecă de pași nu se formase. Cu toate că avea bocanci înalți prin zăpada aceea mare se putea trezi cu câteva bucățele reci pe șosete. Și parcă nu prea îi convenea să stea toată ziua cu șosetele ude la servici.
În timp ce se chinuia să răzbească prin zăpadă și filozofa la șosetele ude avu o idee.
Pe lângă clădire nu prea era zăpadă, probabil o copertină ferise acel loc. Pe acolo era un loc bun de mers.
Își luă având și sări.
- ... gheață! a fost singurul cuvânt care i-a trecut prin minte în timp ce se învârtea prin aer.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu